Recenzie: Brocart de Toamna de Teru Miyamoto

„Când dragostea aparent indestructibilă care îi uneşte pe Aki şi Yasuaki este spulberată într-o clipă, asemenea unui „vas făcut ţăndări”, vieţile celor doi se despart. Drumurile lor nu se vor mai întretăia decât o dată, la zece ani după durerosul divorţ. Dar scurta lor întâlnire se dovedeşte un nou început: splendoarea melancolică a toamnei japoneze pe muntele Zao îi îndeamnă să-şi dezvăluie, cu înţelepciunea maturităţii, gândurile tăinuite şi sentimentele de nemărturisit. Ispăşindu-şi prin confesiune vina de a nu fi luptat pentru iubirea ce îi lega, Aki şi Yasuaki se redescoperă.

Când soţul ei este descoperit zăcând într-o baltă de sânge, într-o cameră de hotel, alături de corpul neînsufleţit al unei tinere, lumea lui Aki se prăbuşeşte. Yasuaki supravieţuieşte, dar iubirea care îi lega pe cei doi soţi, nu. Pe fiecare îl aşteaptă un calvar care durează zece ani: viaţa lui Yasuaki devine o nesfârşită coborâre, al cărei deznodământ ameninţă să fie fatal (căci tânărul ajunge să fie hărţuit de Yakuza), iar Aki încearcă să-şi uite trecutul printr-o căsătorie aranjată. Există oare karma? Plătesc cei doi pentru păcatele comise într-o viaţă anterioară, sau pentru că nu au încercat să-şi salveze iubirea. La capătul lungului drum pe care l-au parcurs după ce s-au despărţit, Aki şi Yasuaki îşi leapădă măştile şi caută răspunsul la întrebările pe care nu au îndrăznit să şi le pună până acum.”

Mic rezumat: Dupa ce se intalnesc din intamplare pe muntele Zao, doi soti divortati Aki si Yusaki incep o serie de corespondente prin care sa inteleaga evenimentele ce se petrecusera cu 10 ani in urma. Aki vrea sa stie de ce fostul ei sot fusese gasit intr-o camera de hotel cu o femeia care s-a sinucis si a vrut sa il ucida si pe el. Ea vrea de asemenea sa stie de ce Yusaki a acceptat divortul cu asemenea usurinta.

La inceput, Yusaki nu vrea sa-i raspunda la intrebari. Insa, incet-incet, el incepe sa ii povesteasca despre amanta sa Yukako. Ii impartaseste viziunea lui asupra infidelitatii barbatilor si ii povesteste cum si-a petrecut el ultimii 10 ani. Ii spune despre Reiko si despre felul in care incearca sa isi faca o viata alaturi de ea in pofida faptului ca toate relatiile lui au esuat.

Parerea mea: Cu ceva vreme in urma am decis ca vreau sa descopar autorii japonezi si sa-mi fac o parere despre felul lor de a scrie. Ca urmare am citit „Salcia oarba, fata adormita” a lui Haruki Murakami, „Maestrul de ceai” de Yasushi Inoue, „Sotia doctorului” si „Dansatoarea de Kabuki” de Sawako Ariyoshi, „Ani de asteptare” de Fumiko Enchi, „Vechiul Oras Imperial” de Yasunari Kawabata si „Brocart de Toamna” de Teru Miyamoto.

Dintre toate aceste romane citite, cel mai mult mi-a placut Brocart de toamna. El nu este menit sa socheza, precum unele romane ale scriitorilor asiatici, nici nu are acel stil libertin de a scrie. Seria de scrisori intre cei doi soti este atat tandra, trista, cat si cu un aer filozofic, lasandu-ti la sfarsit un sentiment de nostalgie. Poti vedea clar de-a lungul lecturii linia subtire dintre iubire si ura, si la final iti dai seama ca nu poti invinui pe nici unul dintre cei doi. Este creat un tablou psihologic al sentimentelor, tablou marcat de disperare si mai apoi de regret. In finalul romanului fiecare dintre cei doi protagonisti isi cauta izbavirea si incearca sa mearga mai departe lasand trecutul in urma.

Citate: „A trai si a muri inseamna probabil acelasi lucru.”

„Comparand scrisorile noastre, mi se pare ca eu ti-am prezentat mai multe amanunte despre prezent, pe cand tu mai esti ancorat in trecut, ba as zice chiar prins in capcana tragediei de acum zece ani. Ce e, de fapt, trecutul ? Am descoperit, fara sa vreau, ca prezentul meu este un produs al trecutului.”

Nota mea: 4/5


5 thoughts on “Recenzie: Brocart de Toamna de Teru Miyamoto

  1. pana nu rezolvi problemele cu trecutul, nu infrunta pe deplin prezentul, cu atat mai putin te gandesti la viitor. se pare ca aceasta este lectia pe care cu delicatete mi-a oferita lectura acestei carti minunate. in plus, cea mai buna vindecare a ranilor emotionale este adevarul, daca avem taria si maturitatea sa-l suportam! remarcabila prin stilul mai direct si nu atat de pretentios ca al lui Kawabata unde personajele ajung aproape sa se piarda in peisaj…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s