Recenzie: Mai las-o moale cu fantomele

„Singurii prieteni ai lui Cass McKenna, o fată de şaisprezece ani, sunt cateva fantome: a surorii ei şi a catorva foşti colegi de şcoală. Fantomele nu sunt deloc complicate şi poţi avea incredere in ele. Mai mult decat atat, ele pot afla secretele compromiţătoare ale celor din jur… iar lui Cass ii place să ştie totul despre colegii ei ingamfaţi.

Insă cand Tim, vicepreşedintele consiliu lui de elevi, descoperă secretul lui Cass – acela că poate să comunice cu fantomele –, situaţia tinde să se schimbe. El ii cere sprijinul ca să intre in legătură cu mama lui, moartă de curand, iar ea, după indelungi ezitări, sfarşeşte prin a fi de acord. Pe măsură ce-l cunoaşte mai bine pe Tim, Cass are surpriza să constate că acesta nu este un băiat atat de rău precum crezuse ea pană atunci şi că, intr-adevăr, avea mare nevoie de ajutorul ei. Să fie aceasta cea mai bună ocazie să se imprietenească din nou cu cei vii… ?”

Mic rezumat: Cassie este tipul de adolescenta ce pare ca nu se poate integra in colectivul din liceu. Motivul a inceput cu o tradare din partea fostei ei prietene Danielle si a continuat cu faptul ca prin intermediul prietenilor ei fantome Cassie poate afla toate mizeriile pe care incearca sa le ascunda colegii ei. Hotarata fiind ca lumea este plina de nenorociti, Cassie decide ca este mai fericita in prezenta prietenilor ei morti. Insa, toate acestea se schimba cand Tim, unul dintre cei mai populari baieti din scoala vine la ea sa-i ceara ajutorul pentru a intra in contact cu mama lui decedata. Pe masura ce incepe sa il cunoasca mai bine pe Tim, Cassie nu stie ce sa mai creada: are cumva sansa sa invete sa relationeze si cu cei vii sau numai cu cei morti?

Citat: “You see? This is why you don’t get mixed up in people’s lives. Because the living are messy and complicated, and things end up going to hell one way or another, every time.”

“I had the feeling deep in my gut that there’d been lines I should have spoken, gestures I should have made, that would have made things better. But looking back, I didn’t know what they were. As a friend, I was pretty much useless, apparently.”

Parerea mea: Ei bine, ajungem si la parerea mea in privinta acestei carti. Trebuie sa spun ca am cumparat-o cu inima stransa si am citit-o in acelasi mod. Inca nu sunt convinsa daca a meritat sa dau banii pe ea. Pe de o parte mi-a placut foarte mult felul cum au fost descrise fantomele, atat lucrurile pe care le aveau in comun cat si acele mici amanunte care le diferentiau. Paige mi s-a parut foarte simpatica, iar Norris a fost un personaj care lasa o amprenta chiar daca apare foarte putin.

In privinta personajelor principale entuziasmul meu se cam duce. Pe de o parte, m-am plictisit in ultimul hal sa citesc carti la persoana intai unde sentimentele nu sunt transmise in mod extraordinar. Imi place Cassie ca personaj si ii inteleg pe deplin reticenta de a socializa cu persoanele din jurul ei. La inceput vedem o protagonista razbunatoare, nesociabila si inversunata. Imi place mult cum este ea la inceput, insa schimbarea ei, desi se face gradual nu este transmisa la fel de bine precum personalitatea ei initiala. Cartea iti transmite schimbarile prin care trece ea, insa nu te face sa le intelegi foarte bine.

In ceea ce il priveste pe Tim, nu pot spune ca am gasit ceva sa imi placa la el. Este tipul melancolic, trist care si-a piedut mama si a ales sa isi inece amarul in alcool. Toate bune si frumoasa aici, insa autoarea pare ca uita ca totusi el este un elev de liceu si ca mirosul de alcool se simte destul de usor mai ales daca bei gin cum bea Tim. Este de necrezut ca singura persoana care ii descopera problema pe parcursul cartii este Cass. Sarind peste aceste mici detalii, imi pare rau sa spun, dar personajul lui Tim este destul de tern. Nu are nimic cu care iese in evidenta, nimic care sa te atraga. Nici macar melancolia lui nu este exploatata corespunzator si la maxim.

Trecand acum la actiunea in sine, nu pot spune ca ma pot plange, dar nici ca am fost vreun moment extaziata. Este o carte usoara cu o actiunea destul de rapida si la obiect. Nu va ganditi la mistere sau intamplari supranaturale. Totul se invarta in jurul incercarii lui Tim de a vorbi cu mama lui si a lui Cassie de a-l ajuta si a lasa in sfarsit in urma trecutul. Mi se pare ca elementeul de baza, cel al fantomelor, este exploatat putin spre deloc. Singurele lucruri pe care le fac fantomele sunt sa ii spuna lui Cassie noile barfe si sa o sustina.

In final, pentru a concluziona recenzia care este destul de lunga si probabil v-a plictisit nepunand la socoteala faptul ca a fost plina de spoilere, cartea nu m-a impresionat foarte tare. Insa, daca vreti o lectura usoara si rapida, dar mai ales daca o gasiti pe la biblioteca pentru a nu da banii pe ea, puteti sa o incercati.

Nota mea: 3/5


10 thoughts on “Recenzie: Mai las-o moale cu fantomele

  1. la mine cartea sta pe radt in dublu exemplara o data in varianta de chiosc si inca o data in varianta originala cartonata ..doua titluri diferite aceasi poveste , aceasi stare de nu a o lectura , sta saraca si ma priveste ..dar eu nu o simt nu o vreau nu ma atrage nu ma cheama ..nu ..nu nu si totusi tu i-ai dat 3 ..deci nu sunt singura …insa poate o voi citi candva de plictiseala zic…

  2. Eu m-am apucat să citesc cartea, dar încă nu am terminat-o.
    Deşi sunt doar la pagina 59, mi-am construit o părere despre această carte, din câte am citit până acum : este puţin plictisitoare. Dar, părerea mea este că nu mi-am pierdut timpul cu el …
    Am cumpărat ediţia de buzunar, împreună cu revista Bravo Girl.

  3. Am citit cartea şi mi s-a părut plictisitoare!!! Ce pot să zic, recenzia ta este mai mult decât merita cartea (personal vorbind :)).. N-a avut nici sare, nici piper..!

  4. sincer, nu inteleg de ce oamenilor nu le prea place cartea…
    eu ador tema, cu secretele si fantomele pt. ca ma regasesc in ea (nu ca as vedea fantome sau ceva)

  5. Nici pe mine nu prea m-a impresionat cartea… Asa c ama bucur ca am gasit-o la biblioteca si am citit-o de acolo, ca altfel n-as fi rezistat si as fi cumparat-o, iar apoi probabil mi-ar fi parut rau…

  6. Am citit-o şi eu vara trecută. Mi-a lăsat cam aceeaşi impresie. A ţinut muuult până m-am hotărât să o citesc, mi se părea mult prea uşoară, parcă putea să mai aştepte.
    Şi atunci când am început-o parcă abia treceam de câteva pagini. Dar trebuie să recunosc că până la urmă mi-a plăcut şi aş fi dorit o continuare..😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s