Recenzie: Naluca si Naucul

Naluca

Nu e vina mea că m-am născut frumoasă, cu păr blond şi mătăsos şi un simţ ascuţit a ceea ce lumea NU trebuie să poarte. Şi totuşi, viaţa mea nu e perfectă, mai ales de când am murit. Călcată de autobuzul şcolii plin cu tocilari ─ să existe oare o soartă mai oribilă? Se pare că da… mă fac nevăzută, făptura mea dispare şi reapare, fără să o pot controla. Şi, peste toate, singura persoană care poate să mă vadă sau să mă audă este Will Killian, un ratat şi un fraier TOTAL, iar el refuză să mă ajute!
Trebuie să capăt control asupra vieţii mele de după moarte, şi asta repede, înainte să dispar pentru totdeauna. Dacă l-aş putea convinge pe Will să vorbească cu mine, aş avea o şansă. Dar asta înseamnă să-i încredinţez secretele mele… iar eu nu mă încred în nimeni, viu sau mort!”

Mic rezumat: Alona Dare nu s-ar fi asteptat vreodata sa se trezeasca brusc in postura de fantoma. Insa, dupa ce o clipa de neatentie o aduce fata in fata cu autobuzul scolii – la propriu – Alona ajunge sa ia parte la propriul priveghi. Cu toate acestea lumina alba si stralucitoare care sa o duca in raiul ei propriu – haine gratis, pantofi si multe cocktailuri – se lasa asteptata asa ca Alona trebuie sa se „sacrifice” si sa ceara ajutorul lui Will Killian, cel pe care ea il percepuse inainte ca fiind ratatul liceului. Poate exista ceva mai rau de atat? Daca mai adauci in discutie si un spirit malefic ce pare pornit sa ii termine pe cei doi atunci da, se poate.

Citate: „Dacă par destul de liniştită cu faptul ăsta de a fi moartă, e doar pentru că am avut la dispoziţie câteva zile să mă obiş nuiesc. Primele douăzeci şi patru de ore? În mod sigur n – au fost printre cele mai bune de care am avut parte vreodată. Ascultaţi-mă pe mine, dacă cine încearcă să vă aburească cu clişeul ăsta „Habar n – aveam că eram mort, până când nu m – am întors şi mi – am văzut piatra de pe mormânt”, să ştiţi că minte.”

Parerea mea: Oh, da! Cand spun oh da inseamna ca da, in sfarsit am citit o carte cu fantome careia sa nu ii gasesc niciun cusur si care sa nu fie „Colind de Craciun” al lui Dickens. Primul lucru care iti sare in ochi la romanul lui Stacey Kade este felul ei antrenant de a descrie actiunea. Chiar si cel mai mic eveniment din carte te atrage la fel de tare precum o intriga mai complexa.

Punctul de vedere este alternat intre cei doi protagonisti, fiecare expunandu-si parerile si intamplarile intr-un mod unic, permitand cititorului sa se familiarizeze atat cu gandurile unuia cat si ale celuilalt. Sentimentele sunt de asemenea transmise foarte bine si nu par grabite sau neplauzibile.

Cat despre personaje, ele par sa fie reprezentarea proverbului „Nu judeca o carte dupa coperta.” Atat Alona cat si Will lasa o prima impresie care este radical diferita de felul lor adevarat de a fi. Amandoi poarta cate o masca, iar pe masura ce actiunea se contureaza din ce in ce mai mult, masca aceea incepe sa aiba crapaturi si sa dispara lasand in locul ei adevaratul fel de a fi al personajelor.

Actiunea te tina in priza, are atat mister cat si umor, pastrand acelasi ton pana la final. Chiar daca esti pe cale sa elucidezi misterul iti dai seama ca defapt mai ai cateva piese de puzzle care nu ti-au fost inca prezentate. Finalul este frumos, cu iz de happy end si nu aduce o incheiere corespunzatoare, chiar daca romanul este doar primul din serie.

Nota mea: 5+/5


13 thoughts on “Recenzie: Naluca si Naucul

  1. Hey,voiam sa-ti cer parerea care carte ti se pare mai interesanta:Paranormal sau Naluca si Naucul?Ca mie imi plac ambele si ma omor incercand sa aleg:))

  2. Pare super draguta cartea. Putin mai altfel decat celelalte carti cu fantome prin simplul fapt ca pare sa abordeze problema dintr-o perspectiva amuzanta si nu se face o „drama” din subiectul asta🙂 Mi-ar placea sa o citesc….dar nu cred ca se va intampla prea curand…

  3. Hihihi! Chiar speram sa iti placa! Acum sunt deja curioasa cum o sa ti se para si volumul 2. :)) Eu nu am mai avut rabdare sa astept si l-am citit in engleza, cred ca o sa mai dureze ceva pana se traduce si la noi.
    Frumoasa recenzia, mi-a placut mai ales ce ai scris despre mastile protagonistilor.
    O duminica frumoasa in continuare!

    1. Mersi!
      Am muuulte continuari de citit din pacate. Trebuie sa citesc JV 7, Pretties, Hexbound, vol 2 din seria asta, JF: Revolta, ca sa nu vorbesc de toate celelalte carti pe care trebuie sa le incep. Plus concursul cu debut authors. Am inceput sa inchid ochii si sa iau cartile random din biblioteca, asa aleg ce citesc in continuare :)))

      1. Da, stiu cum e. Si mie mi se pare ca parca nu citesc destul de repede, parca sunt prea multe carti interesante si ca pe langa cele inca necitite din biblioteca mai si apar intr-una altele tentante :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s