Recenzie: Copiii Libertatii

“În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a existat în Franţa un ansamblu de reţele clandestine care au încercat să saboteze regimul de la Vichy (între 1940 şi 1944, Franţa s-a aflat, mai întâi parţial, apoi integral, sub ocupaţie germană). Este vorba despre mişcarea de Rezistenţă care s-a opus colaboraţionismului oficial cu naziştii.

Spre deosebire de celelalte romane ale lui Marc Levy, care mizează pe ficţiune şi uneori chiar pe fantastic, Copiii libertăţii porneşte de la acest fapt real al istoriei. Autorul relatează povestea tatălui său, Raymond, şi a unchiului său, Claude, care s-au angajat în Rezistenţă înainte de a împlini 18 ani; alături de Charles, Sophie, Marc, Alonso şi alţii, fie ei francezi sau copii de emigranţi italieni, români, spanioli etc. O «bandă» de adolescenţi, plini de voie bună şi chef de viaţă – unii de-abia dacă trăiseră fiorii primei iubiri –, care fabricau bombe sau aruncau trenuri în aer animaţi de idealul de libertate. Unii au supravieţuit, alţii au murit în luptă sau au fost deportaţi la Dachau.”

Mic rezumat: Nu ai implinit inca 20 de ani, esti tanar, ai toata viata inainte, dar cu toate acestea nu poti sa o traiesti. Exista altii care vor sa te prinda, sa te arunce in lagare de concentrare, sa uite de tine pentru simplul motiv ca nu esti nici francez, nici nazist, pentru ca indraznesti sa speri si sa traiesti intr-o lume care era a ta, dar intr-o clipa ti-a fost furata. Ca urmare nu ai decat doua variante: sa lupti si sa traiesti, sau sa te dai batut si sa mori.

Raymond si Claude Levy sunt eroii acestui roman senzational al lui Marc Levy. Ajutati de parintii lor pe care ii vor pierde pentru totdeauna in lagarele de concentrare naziste, cei doi frati evrei reusesc sa scape de sub lupa filo-nazista si sa reziste intr-o lume in care sa fii strain insemna sa fii condamnat la moarte. Cu toate acestea ei nu se dau batuti si odata ajunsi la Toulouse intra in brigata 35, Marcel Langer, un nucleu al Rezistentei Franceze care lupta impotriva puterii de la Vichy.

Eroii acestui roman nu sunt oameni in putere, maturi, cu arme in mana care lupta intr-un razboi impotriva guvernului. Eroii romanului sunt niste tineri, multi care nu au implinit inca 20 de ani, romani, spanioli, italieni, evrei care traiesc de pe o zi pe alta, de multe ori flamanzi si infrigurati, dar care sunt inca animati de dragoste de tara si chef de viata. Tineri care arunca trenuri in aer cu zambetul pe buze si au curajul de a iubi intr-o lume care se destrama in jurul lor.

Unii au supravietuit, altii au murit în lupta sau au fost deportati la Dachau. Pentru a le afla povestea cititi acest roman care promite sa va lase cu lacrimi in ochi.

Citate: “Iata o farama din povestea lui Charles, Claude, Alonso, Catherine, Sophie, Rosine, Marc, Emile, Robert, prietenii mei, spanioli, italieni, portughezi, unguri, romani, copii ai libertatii.”

Parerea mea: Copiii Libertatii a fost si va ramane multa vreme una din cartile mele preferate. Imi place foarte mult modul in care este abordata tema, expunerea la persoana I care permite cititorului sa simta ce simt personajele si felul in care este redata istoria prin ochii celor care au trait-o si nu doar a celor care au aflat despre ea in carti.

Nota mea: 5+/5


4 thoughts on “Recenzie: Copiii Libertatii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s