Recenzie: Vremea Ingerului de Anne Rice

„Ne aflam in prezent. in centrul povestirii: Toby O’Dare – un asasin platit, notoriu in lumea interlopa – este solicitat pentru o noua misiune ucigasa. Un suflet fara suflet, un mort viu care se ascunde sub diverse nume false (printre care si Lucky Vulpoiul!), el isi infaptuieste crimele la ordinul Justitiarului.
In lumea de cosmar a lui Toby, isi face insa aparitia un strain misterios, un serafim, care ii ofera acestuia sansa de a salva vieti in loc de a ucide. Toby, care visa candva sa devina preot dominican, dar a ajuns in schimb sa intruchipeze raul si violenta, profita de aceasta sansa. Este astfel purtat inapoi in trecut, in Anglia secolului al XIII-lea, in timpuri intunecate, cand evreii sunt acuzati de crime rituale, iar copiii mor subit sau dispar…”

Mic rezumat: Lumea lui Toby O’Dare a fost inecata in tristete si deznadejde inca din copilarie. Fiul unui tata betiv, mort inainte de vreme si a unei mame alcoolice si depresive, el a fost nevoit sa munceasca pentru a avea grija de fratele si sora sa Jacob si Emily. Insa, in momentul in care tragedia il loveste inca o data el nu mai suporta si fuge din New Orleans la New York. Acolo va fi pentru o vreme fericit… insa, dezastrele se tin lant de el si in urma unui lant de intamplari el va inceta sa mai fie Toby O’Dare baiatul care visa sa devina calugar dominican sau cataret de flaut si va deveni un assasin platit si nemilos.

In sufletul lui Toby atat uraste cat si iubeste noua sa viata. Insa, in momentul in care o misiune ii destrama precarul echilibru mental este nevoie de ajutor divin pentru a intelege ca totul nu este defapt pierdut.

Citat: „Parea tanar si patimas, si se uita la mine irezistibil de afectuos, dar nu exista nimic tanar in el, iar soarele cadea pe el minunat si tot ce era legat de el parea atragator fara efort. … Iar expresia lui te imbia si era iertatoare. Iertatoare.”

Parerea mea: Cand am ales sa cumpar Vremea Ingerului am facut-o cu o anumita trepidatie in suflet. Stiu cum scrie autoarea… am citit primele volume din Cronicile Vampirilor si multa vreme, poate chiar si acum, le-am considerat adevaratele romane cu vampiri. Ideea trecerii de la portretizarea negativa a vampirilor la ceva complet pur precum sunt ingerii m-a umplut de curiozitate. Vroiam sa stiu cum ii vede Anne Rice… vroiam sa aflu cum ii percepe. Am aflat intr-un mod inedit.

De la primele pagini cartea iti sfasie sufletul in doua. Pe de o parte il avem pe Toby care este un assasin, care a ucis fara mila si va mai ucide. Un assasin care nu regreta ce a facut si pe care cititorul ar trebui sa il urasca. Problema este ca acest lucru este imposibil, deoarece Toby mai ascunde o fata in care el nu crede. In sufletul lui este inca acel copil care canta la lauta si vroia sa devin calugar dominican. In sufletul lui nu crede in Dumnezeu, dar uraste faptul ca nu poate sa creada. Vede frumusetea in lucruri nebanuite si in acelasi timp vrea sa moara. Este imposibil sa il urasti cand intelegi toate simtamintele contradictorii care il macina pe el. Vrea salvarea, dar este convins ca nu o merita… vrea sa creada, dar credinta l-a parasit demult.

Sentimentele lui Toby sunt descrise cu o maiestrie si cu o finete desavarsita. Aparitia serafinului, a lui Malchiah, are loc exact in ultimul moment posibil, dar in acelasi timp nu poti gasi un moment mai bun decat acele. Iar trecutul lui Toby este sfasietor de trist. De la copilaria lui pana la prezentul portretizat de autoare nu poti gasi multe simtaminte fericite in viata lui.

Cu toate aceste, desi am adorat prima jumatate a cartii lucrurile s-au schimbat putin in cea de-a doua. Desi intensitatea cartii este aceeasi, paginile ramase sunt prea putine pentru a reda cu acuratete tot drumul lui Toby. Povestea din trecut, din cea de-a doua parte a romanului ar fi avut nevoie de mai multe capitole pentru a fi cu totul desavarsita. Asa cum este pare putin cam grabita, dar nu lipsita de frumusete. As fi vrut sa aflu mai multe, sa simt mai mult si sa iau parte la mai multe. Drumul lui din Anglia in Franta este descris sumar in cateva pagini. Cel de intoarcere in acelasi mod… Mai mult, sfarsitul, desi perfect, nu mi-a raspuns la intrebarea care mi-am pus-o de la inceputul cartii: Cine este defapt Justitiarul?

Nota mea: 4/5


15 thoughts on “Recenzie: Vremea Ingerului de Anne Rice

    1. Este o serie de doua carti deocamdata. Volumul 2 se numeste Dragostea si Raul. Autoarea a spus ca pana la urma va fi o trilogie, dar din cate am inteles volumul 2 are o finalitate, nu te lasa in plop. Multumes🙂

      1. Am aflat si eu cu putin timp in urma de pe wiki, se pare ca volumul 2 a fost scris in 2010, ma gandesc daca se merita sa achizitionez cartile.

  1. Se vede ca ti-a placut cartea, ai facut o recenzie foarte, foarte frumoasa. Parca e scrisa mai..altfel ca de obicei, pari mai impresionata, mai…adancita in poveste. Ma gandeam si eu sa imi iau cartea, dar eram oarecum in dilema daca merita sau nu. Pe cat de mult mi-au placut Cronicile Vampirilor, pe atat de mult m-au plictisit Cronicile Vrajitoarelor. Si parca am senzatia ca apogeul carierei autoarei au ramas romanele cu vampiri si ca nu mai poate atinge aceeasi culme inca o data..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s