Recenzie: Aripi

aripi”Laurel privea fascinată chestiile acelea deschise. Erau înspăimântător de frumoase – o frumusețe imposibil de exprimat în cuvinte. Se întoarse din nou spre oglindă și privi de-o parte și de alta a capului. Păreau ca niște aripi…”

Laurel crede că este o liceană ca oricare alta, dar are câteva particularități pe care nu și le poate explica. Nu suportă soarele, nu-i este frig niciodată și preferă să-și petreacă timpul în aer liber. Până când se întâmplă ceva cu adevărat straniu: o floare cu petale ca niște aripi îi înflorește pe… spate. Laurel nu este o ființă omenească, nimic din viața ei nu este ceea ce pare, iar extraordinara ei metamorfoză este inevitabilă. Tulburată de afecţiunea pe care o simte pentru David, colegul săritor şi amabil, şi Tamani, paznicul ei vigilent şi pasional din lumea zânelor, Laurel se vede pusă în fața unei noi încercări: pentru a-şi păstra identitatea, casa şi familia şi pentru a proteja tărâmul zânelor, Avalon, trebuie să înfrunte un inamic puternic.

Tot ceea ce știați despre zâne se va schimba pentru totdeauna după ce citiți această nouă serie plină de suspans și de magie. Continuarea în cartea a doua, Iluzii.

Părerea mea: Un singur lucru vreau să spun la început: DE CE NAIBA TOATE CĂRȚILE TREBUIE SĂ AIBĂ UN TRIUNGHI AMOROS? De ce nu un pătrat? Un dreptunghi? Un hexagon? Două perechi? Ceva, orice, care să aibă un pic de originalitate și de personalitate! Sinceră să fiu, oricât de bună ar fi cartea, m-am saturat să citesc despre triunghiuri amoroase! De ce să țin cu unul sau cu altul? Înțeleg, Twilight a dat naștere trendului și s-a perpetuat, dar deja a trecut prea mult timp de când se folosește aceeași idee. Nu mai vreau să aud de nimic ce are de a face cu tri, trei, trois sau orice legat de 3!

Acum, sărind de la nemulțumirile mele la recenzia propriu-zisa, Aripi a venit cu o idee originală care mi-a plăcut la nebunie: zânele nu sunt ființele magice, înaripate pe care le știm noi, ci altceva, ceva total diferit decât te-ai aștepta. Nu voi spune ce anume, întrucât cartea te ține puțin în priza pana îți dai seama, însă pot menționa că autoarea vine cu o ideea draguță, asemeni lui Carrie Jones in romanul ei „Setea.”

In privința personajelor, Laurel trebuie să spun ca nu m-a impresionat deloc. Este perfectă din toate punctele de vedere, cânta minunat, prinde acordurile de chitara din zbor și bineînțeles cel mai drăguț băiat din noua ei școală se îndrăgostește prompt de ea. Înțeleg că faptul că nu este ființă omeneasca trebuie scos în evidenta, dar parcă romanul prea îți scoate ochii cu perfecțiunea personajului principal.

Cu toate acestea, personajele secundare sunt mult mai puternice decât eroina noastră. David este tipul draguț, puțin tocilar și obsedat de biologie, care este prima treime din trio-ul acela amoros. Tamani este santinela misterioasa ce a vegheat asupra lui Laurel mare parte din viața ei pentru a se asigura ca secretul ei nu este aflat. Iar Chelsea, deși apare doar câteva pagini, este fenomenală. Nu ii este teama să își spuna parerea oricum vrea sau nu vrea sa o audă.

In privința acțiunii, cartea începe lent, iar acțiunea se precipita treptat pană în final. Nu este genul de carte care te tine cu sufletul la gură de la prima la ultima pagină, însa este destul de interesantă pentru și îți atrage atenția pana la final. Stilul este dulce, lin și foarte atrăgător. Chiar dacă eroina în sine nu este cine știe ce, îmi place la nebunie felul în care este scrisă cartea și aș citi și continuările dacă aș avea ocazie. Cum ar spune cei care scriu fanfiction este „pure fluff”.🙂

Quotes: “Laurel, David? Would you like to share the joke with the rest of the class?” he asked, one hand on his skinny hip.
„No, sir,” David said. „But thank you for asking.” The students around them laughed, but Mr. james didn’t look pleased. Laurel leaned back and grinned. David, one. Teacher who wishes he was as smart as David? Zero

Nota mea: 3.5-4/5


9 thoughts on “Recenzie: Aripi

  1. Pare o carte atat de draguta si de interesanta ….in ultima prioada triunghiurile amoroase au luat cu asalt paginile cartilor ..nu stiu e ceva in genul Amurg, sau Jurnalele vampirilor sau nu mai am idee ….insa lucrurile au luat-o razna cand s-a vazut ca functioneaza, e un fel de reteta a succesului nescrisa…

  2. Imi place mult recenzia. Dar dupa parerea mea faza cu triunghiul amoros a aparut odata cu Jurnalele Vampirilor, care , au aparut inainte de Twilight.😀 Oricum… in ultima vreme ma lasa rece ideea. Inca odata: O recenzie chiar reusita. :-> Acum vreau si eu cartea chiar daca nu suport personajele principale perfecte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s