Amintiri din copilarie #2 + Poezii

Cine a citit carticica aceasta pe vremuri?

Făuritorul de frânghii

În Făuritorul de frânghii, Peter Dickinson creează o lume a fanteziei fermecătoare şi a aventurii spectaculoase pentru toţi cititorii mai mici sau mai mari care îndrăgesc puterea magiei.
Bunica Tiljei poate auzi cum şoptesc cedrii din pădure, bunicul lui Tahl poate înţelege şopotul apelor. Veştile pe care le află astfel sunt tulburătoare. Magia pe care o deţin, care apără de generaţii întregi Valea de temuţii inamici din Imperiu, este pe cale de dispariţie.
Tilja şi Tahl pornesc împreună cu bunicii lor şi cu un cal nărăvaş într-o călătorie disperată spre Imperiu, în încercarea de a-l găsi pe acel om care poate reînnoi străvechile puteri magice. Dar el nu a mai fost zărit de secole, iar a-i rosti numele înseamnă moarte…

Eu cred ca am citit-o prin clasa a 7-a si tin minte ca mi-a placut foarte mult datorita puterilor unice ale protagonistei care erau de a dezactiva orice tip de magie din jurul ei. Tin minte ca si lumea inconjuratoare era foarte bine descrisa, iar personajul „Fauritorului de franghii” m-a fascinat de la primele pagini pana cand a fost descoperit ( cu siguranta nu arata ca pe coperta😀 ).

Voi ce carti din copilarie ati apreciat in mod special?

~~~***~~~***~~~***~~~

Am dat astazi peste un caiet mai vechi de poezii pe care le-am scris pe cand eram in liceu ( cochetam cu poezia rau de tot atunci ) asa ca am zis sa va arat si voua una din ele pentru a afla ce parere aveti. Am renuntat de ceva vreme la scrisul poeziilor si m-am axat pe proza, dar tot imi sunt dragi aceste mici „opere” de atunci.

I wander on these sacred paths created by those who lived long ago,
I dream of those magic worlds that died in a blizzard of snow,
I seek the ways followed by many in those ancient times
When the world was not ruled by darkness and drowned in anguished cries
Spread by those who live in bitter lands of sadness,
Governed by archaic laws and drowned in loneliness.

I hope for a magical realm hidden far from the abyss,
I pray for a sacred fire protected from evil’s bitter kiss,
I seek the laws of those noble lords lost in days of old
Before to darkness, the world’s soul had been sold.

I sing of those blessed times lost in the veil of history
When everyone was free and science remained a mystery.
I miss the ways of light described in old and hidden lore
When all souls were able, to the skies, free to soar.

Ultima strofa e destul de chinuita, dar nu am schimbat nimic la ea. Am redat-o fix cum am scris-o atunci😀.


4 thoughts on “Amintiri din copilarie #2 + Poezii

  1. nu prea conteaza, scriai foarte bine, ale mele erau de-a dreptul horror, dar am pstrat si eu cateva ..cine stie poate o sa scriu pe blog una ..suntunele de care m-am atasat chiar daca pentru multi nu inseamna nimic, dar ma prins proful de logica si m-a pus la scris proza si de atunci scriu proza…rar dar o fac

  2. Am inceput sa citesc de la o varsta frageda, eram la gradinita in grupa mare …citeam pe litere alba ca zapadasi era ceva cu o pacinta care vorbea nu mairetin , insa cartile pe care le-am iubit in copilarie au fost harry potter

  3. Super tare poezia. Te pricepi. Daca scrii asa poezii frumoase imi inchipui ca romanele trebuie sa fie dementiale!
    Nu am scris niciodata poezii in limba engleza. Am si eu cateva „opere” d-astea dinainte sa ma apuc de proza.😀
    Eu citesc carti serioase ( scuza cacofonia) din clasa a sasea. Nu ca m-as lauda cu asta, ceea ce am vrut sa zic e ca nu imi amintesc de o carte a copilariei sau asa ceva. Poate Ciresarii? desi eram clasa a noua cand am citit al doilea volum, si la ultimele am renuntat. Inainte de clasa a sasea cred ca erau povesti pentru copii. A, si in clasa a saptea am inceput Harry Potter. Inca nu imi vine sa cred ca am terminat volumul sapte in anul intai de facultate. :))
    Spor la scris si la citit.

  4. Eu, în copilărie citeam „Poveşti Nemuritoare”. Erau destul de multe volume la bibliotecă şi practic citeam mai multe poveşti într-o carte. Acum citesc câte o cărămidă de carte pentru a desoperi o nouă poveste :))
    Da, şi-acum mai citesc Poveşti Nemuitoare, când mă roagă nepotul să-i citesc poveşti. Îmi pune câte o carte preferată de-a lui în braţe şi insistă să-i citesc poveşti. Norocul meu că îl văd rar, căci e obositor să citeşti pentru altul, să citeşti cu voce şi nu în gând, ca de obicei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s