Debate #11: Continuări ale unor romane celebre

Tot butonând pe goodreads am dat peste foarte multe „continuări” ale unor romane clasice, scrise de alți autori decât cei originali. O continuare a Contelui de Monte-Cristo de Alexandre Dumas am prezentat-o și pe blog, menționând că nu m-a prins deloc și adăugând acum că mi-a dat feelingul unui fanfiction și nu acela al unui roman de sine stătător  „Mândrie și prejudecată” a lui Jane Austen are o serie întreagă de continuări  Dacă vă uitați după cărți bazate pe povestea faimosului detectiv al lui Arthur Conan Doyle, Sherlock Holmes, veți găsi nu mai putin de 188 de cărți doar în categoria „Best Sherlock Holmes sequels” ( doar trei din ele fiind aprobate de trustul Arthur Conan Doyle ). „Fantoma de la opera”, faimosul roman gothic al lui Gaston Leroux are și ea parte de seria sa de pastișe.

Am citit câteva pastișe: „The Sultan of Monte Cristo” de Holy Ghost Writer, „Fiul lui D’Artagnan” de Paul Feval Fiul și „Fantoma din Manhattan” de Frederic Forsythe. Dintre acestea trei, bazate pe trei cărți diferite, niciuna nu mi-a lăsat aceleași sentimente ca romanul original. Mai mult, „Fantoma din Manhattan” începe aducând injurii autorului romanului original și continuă prin măcelărirea personalității personajelor. Mi-am comandat „The New Sherlock Holmes Novel: The House of Silk” de Anthony Horowitz pentru a da o șansă și pastișelor marca Sherlock Holmes.

Întrebările mele pentru voi sunt următoarele:  Ați citit vreo pastișă care să vă evoce aceleași sentimente ca romanul original? Considerați că este ok ca autori care nu au nici cea mai mica legătură cu romanul/autorul original să se apuce să continue o carte celebra, de multe ori neaducând un omagiu, ci injurii originalului prin proza lor? Sau ar trebui să rămână aceste idei la nivel de fanfiction, poate publicate maxim ca ebook-uri? Sunt curioasa ce părere aveți voi în privința acestui subiect. Personal, eu sunt undeva pe la mijloc: am citit atâtea fanfic-uri frumoase care m-au făcut să mă simt ca și când am pășit din nou în povestea originala încât îmi dau seama că pastișele au o șansă reala să surprindă și să placă la fel de mult ca originalul. Din păcate,  însa,  aparent eu nu reușesc să dau peste continuările care trebuie.


9 thoughts on “Debate #11: Continuări ale unor romane celebre

  1. Nu prea imi plac aceste continuari ale romanelor celebre scrise de alti autori.Sunt facute degeaba si strica tot farmecul cartilor.

  2. Nu am citit astfel de cărţi şi nici nu prea mă atrag, pentru îmi lasă impresia că iau în derâdere subiectul romanului original. În plus, o poveste reuşită este una originală, nu mi se pare ok să scoţi o carte profitând de popularitatea altcuiva.

  3. Aşa eu zic că nu ar trebui publicate aceste aşa numite „creaţii” practic sunt doar nişte ff-uri, nu au acordul autorului să continue cartea sau aşa ceva, adică sunt nişte drepturi de autor pentru personaje şi acţiune…

  4. Eu am citit Scarlett, continuarea romanului Pe aripile vantului. Nu a fost o carte rea, dar a facut praf personajele, in special pe Scarlet. Ea nu ar fi facut niciodata lucrurile din cartea aia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s