De ce citesc?

În cadrul concursului Libris (librărie online, de unde puteți comanda cărți online atât în limba română cât și în engleză), am scris aceasta postare ( poate prea lungă ) pentru a vă împărtăși zece din motivele care mă fac sa citesc.

~~~***~~~***~~~

În urmă cu câteva luni am dat peste un citat extraordinar al lui Gustave Flaubert, care spunea “Do not read, as children do, to amuse yourself, or like the ambitious, for the purpose of instruction. No, read in order to live.” Acel “read in order to live” a atins o coarda în sufletul meu și am rezonat cu citatul autorului; într-adevăr citim pentru a trai. Citim pentru a nu cădea pradă monotoniei cotidiene, pentru a nu ne lăsa înrobiți de lipsa de fantezie prezentă în viața de zi cu zi, pentru a nu renunța la sufletul acela de copil care încă trăiește înlăuntrul nostru, ne face sa visăm cu ochii deschiși și ne ajută să vedem culoarea acolo unde lumea este pictată numai în nuanțe de gri. Citim pentru a ne trezi aripile adormite la viață, pentru a aduce vântul sub penele lor și pentru a zbura către tărâmuri nebănuite. Nu aș putea să mă rezum doar la 10 motive pentru care citesc, însă în fragmentele de mai jos voi încerca să ilustrez motivele principale care mă fac să mă pierd în paginile cărților.

Din copilărie am fost nemulțumită de granițele lumii în care trăim  Am vrut să văd magie într-un univers bazat pe știință,  am vrut să cunosc nemurirea într-o lume unde toți sunt muritori. Ținând cont că lumea reala nu îmi oferea doza de imaginație de care aveam nevoie am decis să citesc. M-am cufundat în lumi unde magia era o banalitatea, unde vrăjile zburau la tot pasul și ființele supranaturale precum unicornii străbăteau pădurile acelor lumi. M-am îndreptat apoi către războaie epice unde chiar și nemuritorii pot fi înfrânți  iar cele mai mici ființe pot schimba soarta lumii. Când am început să citesc prima data, motivul a fost imaginația  Am vrut să ii testez granițele și să văd cât de departe mă poate duce.

De câte ori nu ne-am dorit să fim altcineva decât suntem? De câte ori nu am visat cu ochii deschiși să ne schimbam soarta și în loc să fim încă un punct într-o mare de puncte, să devenim acea stea care strălucește deasupra tuturor și care acaparează toată atenția cu lumina ei. In viata de zi cu zi rar ne este dat să ne ridicam deasupra condiției care ne definește și să devenim cine vrem să fim cu adevărat. Insă, în cărți, în timp ce dăm pagină cu pagină și lăsăm multitudinea de cuvinte să ne umple mintea, devenim cine vrem noi. Putem fi războinici cutezători care își apară lumea cu sabia în mână. Putem fi magicieni aiuriți care nu pot retine o simpla vrajă, însă cumva pun în pericol soarta lumii. Putem să fim eroi sau să ajungem răufăcători;  putem să cucerim o lume întreagă sau să pornim o rebeliune care o va salva de mișelia celor ce o conduc. Citesc pentru a trai o mie de vieți  în loc de una singură care mi-ar fi scrisă în mod normal.

Cititul este ca un drog; odată ce te-ai apucat de el, rar te mai dezveți. Dacă veți întreba un dependent de țigări de ce fumează vă va spune ca acest viciu îl face să se simtă bine. Pentru mine cărțile sunt acel viciu care mă face să mă simt bine. Cititul mă liniștește, îmi calmează mintea și lasă locul plăcerii de a simți hârtia sub degete și mirosul cărții în nări. Citesc, pentru că asemenea dependenților  nu pot renunța la acest viciu.

Gândindu-mă la întrebarea “De ce sa citim”, îmi vine în minte o scena “The Great Game”, al treilea episod al serialului “Sherlock”. In acel episod, Sherlock și John trebuie să rezolve niște cazuri având o limita de timp. Dacă nu reușesc  patru bombe vor exploda în Londra. Poate vă întrebați în ce direcție mă îndrept cu aceasta analogie. La un moment dat, Detectivul Lestrade întreabă “Why would anyone do this?”, moment în care Sherlock răspunde “I can’t be the only person in the world who gets bored.” Ei bine, bănuiesc că acum v-ați dat seama încotro mă îndreptam cu analogia mea. Citesc, pentru că sunt plictisita. Citesc pentru că fiecare zi este guvernată de o monotonie îngrozitoare de care nu pot scapă  iar momentan singurul mod prin care pot evada este să pun mâna pe prima carte care îmi este la îndemâna și să citesc.

Pentru că am făcut o analogie cu Sherlock și pentru că știți pasiunea mea recenta pentru serialele produse de BBC, voi face acum o analogie și cu Doctor Who. Într-un episod din sezonul 2, Doctorul ii spune lui Rose: “You want weapons? We’re in a library. Books are the best weapons in the world.” Într-adevăr, cărțile sunt cele mai bune arme din lume ( nu mă refer la aruncatul lor în capul oamenilor, deși ar putea fi folosite și în felul acesta ). Cumulul cunoștințelor cuprinse între paginile unor cărți le fac arme letale pentru că ne înarmează cu o serie de informații pe care le putem folosi pentru noi și împotriva altora. Citesc pentru a acumula cunoștințe  pentru a înțelege lumea care mă înconjoară și pentru a fi pregătita să fiu o parte activă a ei. Citesc pentru a știi mai multe, pentru cultură și pentru a-mi dezvolta vocabularul.

C.S.Lewis spunea la un moment dat „You can never get a cup of tea large enough or a book long enough to suit me.” Într-adevăr, ce poate fi mai relaxant decât să stai cu tolănit pe o canapea, cu o ceașcă mare de ceai în mână și să citești o carte bună. Aceste ingrediente cred că descriu cea mai relaxantă după-amiază pe care o poate petrece un om imediat ce scapă de stresul de la școală sau de la servici. Citesc pentru a mă relaxa, pentru a mă deconecta și pentru a mă odihni după o zi lungă și stresantă.

Pe măsură ce au trecut anii, pasiunea mea pentru citit nu a dispărut  nici măcar nu s-a diminuat. Citesc pentru plăcerea de a citi, pentru plăcerea de a pierde câteva ore cufundată în aventurile unui personaj pe care ajung să îl îndrăgesc.

Exista momente când pur și simplu nu ai cum să ieși din casă pentru a te distra. Ori vremea îți este potrivnică, ori timpul este scurt, ori pur și simplu nu ai unde să te duci. Nu știu ce faceți voi, însă în aceste momente eu pun mâna pe o carte – de cele mai multe ori o comedie sau poate o romanță – și mă apuc să citesc. În felul acesta aduc distracția la mine atunci când nu pot merge eu la ea. Citesc pentru a mă distra și pentru a mă amuza.

Am descoperit recent un autor care mi-a devenit drag foarte repede. Este vorba de Neil Gaiman, autorul unor romane precum “Neverwhere”, “Stardust” și “Coraline”. În ultima carte menționată de mine, autorul ne lasă un citat al lui G.K.Chesterton care spune că “Fairy tales are more than true: not because they tell us that dragons exist, but because they tell us that dragons can be beaten.” Citesc pentru a-mi aminti că oricât de rea pare ziua de astăzi  o rază de soare există oricând la orizont. Citesc pentru a nu uita că până și dragonii pot fi învinși așa că problemele noastre de zi cu zi nu ar trebui să fie mai terifiante decât niște monștri înaripați cu solzi ca de diamant și care scuipa foc pe nări.

În final, așa cum spunea Flaubert în citatul cu care am început aceasta prezentare, citesc pentru a trăi. Citesc pentru că nu pot percepe o lume fără cărți, o lume fără imaginație, o lume seacă și rece fără viitor și fără cultură.


53 thoughts on “De ce citesc?

  1. Cei ce citesc vor fi mereu fericiti ! Tu esti minunata pentru ca iti doresti sa fi fericita prin lectura cartilor tale si stralucesti datorita aurei ce se inalta din cuvinte lor. Felicitari !
    P.S. Datorita acestor bloguri, invatam sa pretuim mai bine, ceea ce ne deosebeste radical de lumea necuvantatoarelor, adica cuvantul scris sau rostit…

  2. Ma bucur cand cineva are sau gaseste motive sa citeasca si acest „fenomen” ar trebui promovat peste tot. Citind ceea ce ai scris, bineinteles ca m-am bucurat…!

  3. Știi, câteodată mi se pare că nu am absolut nimic în comun cu lumea, însă asta mi se întâmplă din cauza faptului că nu le cunosc pe acele persoane, pentru că ele nu arată mereu felul în care sunt. Dar acum, citind articolele voastre, îmi dau seama că am ceva în comun cu toți (ar fi fost puțin absurd să n-am nimic în comun cu absolut nimeni, da îmi dau și eu seama de asta!).
    Sinceră să fiu, nici măcar nu știu de ce m-am apucat de citit, tot ce pot spune este că eu, de mică, aveam o imaginație prea dezvoltată și cred că am vrut să mi-o dezvolt mai mult! O fi fost îngerașul ăla de pe umăr care m-a împins să pun mâna pe cărți. Ceea ce vreau să spun, și lăsând în urmă aiureala mea de mai înainte, este că oamenii au nevoie de imaginație peste tot. Muncești undeva, vrei să faci ceva nou, îți trebuie imaginație, iar pentru asta trebuie să citești, și nu doar ziare!
    Cât despre citatele pe care le-ai inclus în articol, mi-au plăcut. Dar cel mai și cel mai mult, mi-a plăcut cel cu Sherlock. Și uite așa, cred că adaug un nou serial pe lista mea. N-am ce zice, îmi place tipul (doar dintr-o frază!).
    Felicitări și multă baftă!

  4. articolul tau mi s-a parut foarte sincer, argumentat si chiar emotionant.😀 motiv pentru care i-am dat un share pe facebook-ul meu pentru a-l vedea si altii si a rumega la argumente. bineinteles, sper sa se aleaga si cu ceva comentarii in plus, pentru concurs.😀

    ce sa mai spun decat ca urmeaza sa-mi onorez si eu promisiunea de a scrie un articol de acest fel, ca urmare a inscrierii mele in concurs, dar dupa ce l-am citit pe-al tau, cred ca nu mai am mare lucru de spus in plus si, poate, nici asa de frumos.😀

    multa bafta!🙂

    1. Multumesc mult! Am incercat sa scriu cat de sincer am putut si sa aleg argumentele cele mai importante pentru mine🙂 Plus ca nu m-am putut abtine de la a adauga citate si referinte in postare🙂 De abia astept sa citesc si articolul tau!

  5. Frumos spus. Cititul e una dintre cele mai ieftine si mai frumoase terapii, dupa parerea mea. Sper ca vei trece in curand de perioada aceasta monotona. Dar stiu ca nu vei renunta niciodata la citit. Dupa cum ai spus si tu, e viciul tau, pare ca iti sta in sange si iti da farmecul tau unic. ^_^

  6. Asa e, citim in fiecare zi pentru a scapa din lumea reala, pentru a ne cufunda intr-un dulce abis si pentru fiecare iubire ascunsa pe care o gasim in fiecare volum. Personal, cand ma gandesc la carti, ziua mi se mai lumineaza putin, oricat de intunecata ar fi ea si poate suna ciudat dar asa se simte. De foarte multe ori o poveste mi-a ridicat moralul, mi-a inseninat gandirea si m-a facut sa merg mai departe.
    Foarte frumos! Bafta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s