Recenzie: Destine la Limita

Cop Destine la limitaN-O SĂ SPUN NIMĂNUI, Echo, îţi promit.

Noah mi-a dat părul peste umăr şi mi-a așezat o şuviţă răzleaţă pe după ureche. De multă vreme nu mă mai ATINSESE cineva aşa, ca el. De ce trebuia să fie Noah Hutchins?

Privirea OCHILOR LUI DE UN BRUN ÎNCHIS s-a lăsat spre braţele mele acoperite.

— Nu tu ţi-ai făcut asta, nu-i aşa? Ţi-a făcut-o altcineva?

Nimeni nu-mi mai pusese vreodată întrebarea asta.

Toţi se holbau.

Toţi şuşoteau.

Toţi râdeau.

Dar nimeni n-a întrebat vreodată.

Mic rezumat: Aires, fratele lui Echo Emerson și persoana în care avea cea mai mare încredere, moare în Afghanistan. Mai mult, un eveniment traumatic, pe care nu și-l mai poate aminti și în care a fost implicata mama sa, o lasă cu cicatrice îngrozitoare pe brate și cu o amnezie temporara ce amenință să o ducă în pragul unui colaps mental de fiecare data când încearcă să își amintească evenimentele acelei seri. Peste noapte, Echo ajunge dintr-o fata populara în paria liceului care încearcă din răsputeri să readucă o fărâmă de normalitate în viata sa.

Un incendiu devastator îi lasă orfani pe Noah Hutchins și pe cei doi frați ai săi Jacob și Tyler. Cei trei sunt despărțiți, frații săi fiind plasați sub tutela cuplului Carrie și Joe, iar Noah este trimis de la o familie adoptiva la alta, ajungând într-un final sub tutela lui Shirley și Dave. Singurul său plan este să termine liceul, să-și ia o slujba și să-și recupereze frații.

Atât Noah, cât și Echo sunt obișnuiți ca adulții din viețile lor să îi dezamăgească. De aceea, în momentul în care în scena apare doamna Collins, asistentul social medical al scolii, cei doi sunt pregătiți să nu ii acorde o brumă de încredere. Însă, planurile doamnei Collins rareori dau greș, iar primul ei plan îi implica în mod direct pe amândoi.

Citat: „Dacă ți-e frică spune-mi. Dacă simți nevoia să plângi, și să țipi, atunci fă-o. Si poți să fii al naibii de sigură că nu te mai las să pleci de langa mine, închipuindu-ți că o faci pentru binele meu.”

Recenzie: Wow! Doar wow! Când mi-am comandat aceasta carte, am fost circumspecta, întrucât am mai citit Chimie Perfecta, Legile Atracției și Fericirea începe azi și niciuna nu m-a dat pe spate. Sigur, Chimie Perfecta a fost o lectura plăcută, in Legile Atracției chiar m-am atașat de personaje, iar Fericirea începe azi m-a prins pentru o vreme,  apoi mi-a venit să arunc cartea pe geam. Ca urmare, vă dați seama cu cată reticenta am început să citesc Destine la Limita, chiar dacă o vroiam de multă vreme. M-a prins de la primele pagini, de când au fost prezentați pentru prima data Echo și Noah. Nu am avut niciun moment impresia că acțiunea este forțată sau că personajele sunt unilateral dezvoltate. Sentimentele au fost extrem de bine prezentate, iar tot romanul a părut atât de real, încât nu am putut să nu sufăr alături de personaje.

Destine la limita atinge multe teme importante și întâlnite atât de des în viața de zi cu zi: divorțul, moartea unor membri ai familiei, afecțiunile mentale, terapia, abuzul și mai ales sistemul de adopții temporare. Personajele romanului, iar aici nu ma refer numai la Noah și Echo, ci și la Isaiah și la Beth, au fost formate de mediul în care au trăit și de situațiile prin care au trecut. Echo a crescut cu o mama bipolara de care trebuia să se ascundă în dulap, cu un frate care o proteja, dar care a fost ucis de o bomba în Afghanistan și cu un tata care s-a căsătorit cu fosta ei bonă. Noah și Isaiah au petrecut ani trimiși de la o familie adoptiva la alta, iar acest lucru i-a făcut sa nu mai aibă încredere în nimeni altcineva decât în ei înșiși. Iar, Beth, a crescut cu o mama drogata incapabila să își protejeze fiica. Pe parcursul romanului, personajele sunt într-o continuă dezvoltare și maturizare.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest roman este că nu a avut un final de basm, în care toate problemele se rezolva în mod miraculos și toată lumea trăiește fericită până la adânci bătrâneți. Ambele personaje principale au fost nevoite să isi confrunte demonii și să facă niște alegeri pe care numai ei puteau să le facă. Finalul a fost bittersweet, iar amândoi au câștigat, dar au și pierdut.

Nota mea: 5+/5


One thought on “Recenzie: Destine la Limita

  1. sa stii ca intr-adevar finalul nu a fost de basm si asta a facut ca totul sa para mult mai real si cartea sa capete o valoare mai mare
    am suferit si eu alaturi de personaje si chiar am plans la un moment dat.🙂
    mi-a placut mult cartea si as reciti-o oricand fara sa ma plictisesc.

    am scris si eu astazi recenzie pentru aceasta carte, daca vrei sa citesti.🙂
    http://cherryqueendee.blogspot.com/2014/02/cartea-saptamanii-destine-la-limita.html
    te pup!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s